De ce sunt mari dobanzile in Romania

Mihai Marcu incearca sa ne explice pe neintelesul tuturor de ce nu vor exista dobanizi mai mici la EURO in Romania. Pe scurt pentru ca aici nu avem contract pe numar minim de cuvinte si timpul (macar al meu daca nu si al vostru) nu-i asa costa bani Mihai zice:

Datorita inflatiei mici, dobanzile in zona euro sunt mici – si la credite, si la depozite. Motivul pentru care banii au venit din zona euro au venit in estul salbatic a fost in cautarea Randamentului mare. De ce sa dai credite cu 4% in Romania cand poti da cu 3.5% in Germania?

Doua observatii aparent juste: inflatia mica vs dobanda mica si cautarea randamentului mare sunt puse inaintea unei aparente intrebari incuietoare. Sa incepem prin a arata ca cele doua argumente nu sunt juste si aoi sa vedem de ce nu doar raspunsul sugerat la intrebare e gresit ci si intrebarea.

Ideea ca in zona euro dobanzile sunt mici vine de la necunoasterea situatiei. Creditele pentru consum: de exemplu pe carduri de credit sunt de la 14% pe an in sus in toata europa.  Inclusiv in Japonia astfel de credite au ramas cu dobanzi de 14-18% in ciuda dezinflatiei din ultimii 10 ani  Creditele ipotecare sunt intr-adevar mici dar ele sunt un produs la care “cotizeaza” 70-90% din familii in vest spre deosebire de romania unde 80%-90% din romani stau in locuinte platite deja.  Iata deci ca dobanzile nu-s “mici in lipsa inflatiei” chiar daca in sens contrar “inflatia creste dobanda” afirmatia ar fi corecta.

In ce priveste motivele expansiuni sistemului bancar occidental spre est, randamentul mare e doar una din co-motivatiile posibile iara nicidecum cea mai importanta si relevanta. In fapt orice companie in masura in care piata proprie se maturizeaza si aplatizeaza este fortata de acctionari sa caute cresterea in exterior fie in interior prin achizitii pe propria piata (limitate de efectul sinergetic din ce in ce mai redus pe masura ce dimensiunea creste) fie prin cautarea de noi piete in exterior. Chiar si companiile “defensive” cum sunt “utilitatile” si care dau randamente “dividende” relativ constante, atunci cand ajung sa fie cotate in bursa sunt impinse spre extinderea pe alte piete pentru a asigura cresterea “cifrei de afaceri”. Randamantul mai mare in cazul acesta acopera costurile de capital pentru extindere si investitiile pe noua piata. Construirea unui sistem de retail pentru banci e o operatiune extrem de scumpa si genereaza costuri fixe mari comparativ cu reteaua de retail din vest deja amortizata. Iata de ce randamentul e o conditie si nu un motiv. Bancile au venit in Romania pentru ca piata lor era supra saturata si nu le mai permitea crestere organica.

Si acum iata ajungem la intrebarea retorica: “De ce sa dai credite cu 4% in Romania cand poti da cu 3.5% in Germania?”. In primul rand ca nu mai poti da credite cu 3.5 % in Germania daca nu ai un numar mare de salariati imigranti sau o natalitate care sa sustina cresterea organica in imobiliar pentru ca numarul clientilor scade an de an in timp ce disponibilitatile financiare cresc. De ce “ai putea” sa dai credite cu 4% in Romania ? De exemplu pentru ca ai 0.5% premium si mai ales pentru ca ai un numar important de clienti noi care iti vor asigura cresterea organica. In realitate, in Romania, piata e inca minuscula in ciuda dezvoltarii explosive pe parcursul catorva ani. Ajungem astfel la motivul pentru care creditele sunt scumpe in Romania si anume “pentru ca sunt putine”. Daca veti compara structura de retail a bancilor in Romania cu cele din vest veti observa o acoperire comparabila cel putin in urban. In schimb volumul total de credite / angajat e foarte mic ceea ce conduce la costuri fixe foarte importante de distribuit pe fiecare credit.

Romania va avea credite ieftine atunci cand va avea credite multe indiferent daca se va afla in zona euro sau nu. BNR a inteles asta si de aceea a permis explozia de credite de fiecare data cand a fost posibil. Pentru ca singurul risc pentru o piata e sa nu o ai.

Posted in economie | 9 Comments