Baobabul Spiru Ha’Aretz

Este ceva in scandalul de la Spiru Haret care imi reaminteste un pasaj despre baobab / baobabi din Micul Print al lui Saint-Exupéry. Va invit sa-l recitim impreuna in original:
……
-C’est bien vrai, n’est-ce pas, que les moutons mangent les arbustes?
-Oui. C’est vrai.
-Ah! Je suis content.
Je ne compris pas pourquoi il était si important que les moutons mangeassent les arbustes. Mais le petit prince ajouta:
-Par conséquent ils mangent aussi les baobabs?
Je fis remarquer au petit prince que les baobabs ne sont pas des arbustes, mais des arbres grand comme des églises et que, si même il emportait avec lui tout un troupeau d’éléphants, ce troupeau ne viendrait pas à bout d’un seul baobab.
L’idée du troupeau d’éléphants fit rire le petit prince:
-Il faudrait les mettre les uns sur les autres…
Mais il remarqua avec sagesse:
-Les baobabs, avant de grandir, ça commence par être petit.
-C’est exact! Mais pourquoi veux-tu que tes moutons mangent les petits baobabs?
Il me répondit: “Ben! Voyons!” comme il s’agissait là d’une évidence. Et il me fallut un grand effort d’intelligence pour comprendre à moi seul ce problème.
Et en effet, sur la planète du petit prince, il y avait comme sur toutes les planètes, de bonnes herbes et de mauvaises herbes. Par conséquent de bonnes graines de bonnes herbes et de mauvaises graines de mauvaises herbes. Mais les graines sont invisibles. Elles dorment dans le secret de la terre jusqu’à ce qu’il prenne fantaisie à l’une d’elles de se réveiller. Alors elle s’étire, et pousse d’abord timidement vers le soleil une ravissante petite brindille de radis ou de rosier, on peut la laisser pousser comme elle veut. Mais s’il s’agit d’une mauvaise plante, il faut arracher la plante aussitôt, dès qu’on a su la reconnaître. Or il y avait des graines terribles sur la planète du petit prince… c’étaient les graines de baobabs. Le sol de la planète en était infesté. Or un baobab, si l’on s’y prend trop tard, on ne peut jamais plus s’en débarrasser. Il encombre toute la planète. Il la perfore de ses racines. Et si la planète est trop petite, et si les baobabs sont trop nombreux, ils la font éclater.
“C’est une question de discipline, me disait plus tard le petit prince. Quand on a terminé sa toilette du matin, il faut faire soigneusement la toilette de la planète. Il faut s’astreindre régulièrement à arracher les baobabs dès qu’on les distingue d’avec les rosiers auxquels ils se rassemblent beaucoup quand ils sont très jeunes. C’est un travail très ennuyeux, mais très facile.”
…..
Cred ca e destul de clar ce e de facut …


Page Ranking Tool

About Dr.A

Scientist, tech enthusiast, husband and father. Romanian expat. Dupa 3 ani in Japonia, o noua pagina se deschide la Paris.
This entry was posted in Politica pe înțeles. Bookmark the permalink.

14 Responses to Baobabul Spiru Ha’Aretz

  1. Mircea Popescu says:

    Mais oui, mais oui.
    Problema e ca educatia asa cum se desfasoara ea acum, adica, dintr-o nevoie si in vederea unui scop, e un fruct putred al unui pom otravit, si nu va putea veci pururi sa devina altceva. Cu siguranta nu va putea deveni educatia pornita dintr-o dorinta, ca reflectare a unei putinte de la care incearca sa se legitimeze.

  2. Dr.A says:

    nu vad in ce fel cele doua cai sunt in incompatibilitatea pe care aparent o sugerezi. Fie din dorinta, fie din nevoie dar cu siguranta in vederea unui scop educatia formala serveste la a-ti dovedi putinta.

  3. Mircea Popescu says:

    Pai aia-i diferenta. Educatia nu serveste la a dovedi nimic. Educatia decurge din putinta de-a invata, si dorinta de-a invata. Nu din nevoia (in general a altora) de-a invata. Pentru comparatie, sexul nu decurge din nevoia sociala a puberilor de-a nu mai fi virgini, si nici n-are scopul sa-si demonstreze ei putinta. Intr-un sens, e diferenta dintre facem ca ne vine pe de-o parte, si facem ca asa se face/sa vada aia de la 2/etc pe de cealalta.

  4. Dr.A says:

    educatia decurge din nevoia de a intelege. educatia formala decurge din nevoia de a castiga competitiia sociala. sexul decurge din nevoia de a dovedi ca am existat. Din teama de a nu-si mai aminti nimeni de noi.

  5. Mircea Popescu says:

    Ei, aici nu suntem de acord. Cercetarea decurge din nevoia (sau dorinta, cum vrei s-o privesti) de a intelege. Educatia nu-i cercetare, nu e un act stiintific, e un act cultural, care-i o chestiune sociala, nu stiintifica. Educatia poate decurge din cauze proprii (dorinta de a invata, care-i o dorinta specifica, diferita de dorinta de a intelege) sau din cauze improprii (nevoia de a creea bariere de intrare care sa protejeze un apanaj social). Cauzele improprii duc la situatii precum in curtile din jurul monarhilor, sau in scolile decazute de arta, formalizate pana la artizanat. Aici se invata ceva strict de dragul complexitatii acelui ceva, pentru ca nu conteaza CE se invata de fapt, atata timp cat complexitatea este suficienta cat sa interpuna o bariera sociala de inaltimea dorita. Cauzele proprii duc la universitati si academii, in sensul propriu al termenului, cum l-au avut la facere, nu in sensul impropriu, exemplificat de Academia Romana, si de destule universitati de pe aici. Cum educatia nu va putea niciodata sa fie recuperata din ghearele nevoii de a asigura apanajul, nici nu va putea fi vre-odata un lucru respectabil. Cam asta e contributia epocii moderne : am rezolvat problema educatiei, dupa toate probabilitatile in mod definitiv.

  6. Dr.A says:

    "Educatia nu-i cercetare," Eu nicicum nu inteleg in ce fel invatarea se poate face fara a cerceta / studia. In aceasta acceptiune e un act de cunoastere. In masura in care este urmarit cu riguare si respecta fundamental conditiile, este un act sttiintific. Teoretic sau experimental dupa caz. "…, e un act cultural, care-i o chestiune sociala" Vorbesti de invatarea pe de rost, cu scop de imitatie (ca alt folos nu-i vad) ? Eu o incadrez mai ales la ceea ce numesc educatia formala. In ce priveste ceea ce eu numesc educatia formala careia tu ii atribui cauze improprii, eu vad o sansa de a o orienta in directia buna plecand de la structura aristocrata (cu denominari practice deseori autocrate si monarhice, mai rar democrate) si aplicand ipoteza iluminarii (motivul social al invatarii conduce un numar de persoane spre descoperirea unor valori superioare). Istoric asta se dovedeste posibil. Diferenta pe care tu o faci intre stiinta si cultura o pune pe cea de pe urma intr-o postura putin flatabila, oarecum departe de acceptiunea publica, comuna. Stiinta si arta transcend ceea ce tu numesti cultura si pe care eu o vad un cult al mediocritati sociale, nu foarte departe cred de descrierea ta.

  7. Mircea Popescu says:

    Pentru ca ceea ce descrii tu drept invatare, in fapt a studia, e un lucru pe care-l poti face la fel de bine singur. Newton studia acelasi lucru pe care-l studiaza si elevii la fizica elementara in clasa a 7-a, anume, gravitatia. Cu deosebirea ca Newton descoperea, facea stiinta adica, iar elevii invata, sufera educatie adica. Educatia e cu necesitate un act social, adica, care se desfasoara intre oameni. Nu poate exista educatie de unul singur. Exista o eleganta in sistemul pe care-l propui tu, cu educatia ierarhizata, problema este ca-i un mod de organizare sociala infrant istoric. Tot asa cum exista o oarecare eleganta in organizarea feudala a muncii, chiar daca in practica ea nu se mai poate aplica din motive de ineficienta, tot asa nici educatia aia nu se mai poate aplica azi. Si da, cultura este exact un act de mediocritate sociala, avand meritul ca este cel mai bun substrat pentru excelenta. Einstein copil tot avea nevoie de-un mediocru si banal san, din care sa curga caldut, lapte.

  8. Dr.A says:

    Cu siguranta ca poti invata singur. Doar ca singuratatea aia inseamna un efort inutil atat timp cat o iei de la zero. Daca esti crescut in padure de o lupoaica devi poate Romulus dar nu Leonardo. Educatia e un proces mai mult sau mai putin modern in cadrul caruia cunostintele anterioare si cutumele sunt transmise din generatie in generatie. Acest mod ordonat si structurat permite progresul. El se inspira din dinamica speciilor naturale care isi transmit rafinat din generatie in generatie informatia genetica optimizata de simbioza cu mediul fizic. Nu exista moduri de organizare infrante istoric asa cum nu exista sisteme politice sau sociale infrante istoric. Faptul ca nu (mai) sunt dominante azi sau de o vreme nu le-a impiedicat supravietuirea. Din motive usor de inteles.

  9. Mircea Popescu says:

    Pai daca negi evolutia organizarii sociale ca etape istorice succesive, nu vad cum poate sa existe atunci educatia ca concept.

  10. Dr.A says:

    Cand am negat eu asta ? Pranzurile comandate luni, marti, miercuri, si joi se succed istoric fara drept de apel dar si fara a fi in mod obligatoriu scoase ulterior din Meniu. Ele sunt in acord cu timpurile, poftele si arta bucatarului. Evolutia nu inseamna infrangeri si victorii. Inseamna punerea optima in valoare, azi, a mostenirii genetice pe care o purtam mereu in noi.

  11. Mircea Popescu says:

    Asa un fel de relativism platonicianizant. Bine. Fie.

  12. Pingback: Relativism platonicianizant - Dr.A's Canapé

  13. Pingback: Cum a distrus M$ presa romaneasca · Dr.A's Canapé

  14. Pingback: Relativism platonicianizant · Dr.A's Canapé

Leave a Reply

Your email address will not be published.