Libertate si responsabilitate

Acum sa ne imaginam ca institutia de care vorbim nu este un centru de plasament ci o tara. Din cate stiu eu nici un stat nicaieri nu iti garanteaza ca cetatean securitatea. Nici politia, nici justitia nu fac, fundamental asta. In general ai garantia ca daca te omoara sau abuzeaza cineva, un volum rezonabil de efort va fi depus pentru ca autorul sa fie prins si pedepsit in conformitate cu setul de reguli ce guverneaza tara. Aceasta politica dintotdeauna si de pretutindeni este de putine ori inteleasa de cetateanul caruia i se aplica. Uneori chiar reprezentantii statului isi uita rolul, de exemplu atunci cand restrang libertatea individuala a fiecaruia dintre noi in schimbul (sic) asigurarii securitati. Daca am realiza ca securitatea nu ne este niciodata “garantata” la modul propriu de catre stat, probabil ca am renunta cu mult mai greu la libertatile noastre si nu le-am transfera asa usor unor persoane pur si simplu avide de putere aflate intr-o pozitie de evident conflict de interese atat timp cat isi pot rescrie singuri fisa postului.

Drama unor situatii cum a cea de la Jucu nu trebuie sa ne faca sa uitam adevaruri fundamentale: suntem singuri responsabili de viata noastra (si daca ne-o asumam, a familiei noastre) si depinde doar de noi cat efort depunem pentru a ne-o proteja.

Si nu ne impiedica nimeni sa devenim voluntari pentru a-i proteja pe semenii nostrii in dificultate. Nu-i asa, Fanita?