Presa scrisa

Intre timp Presa.nu s-a predat cu Andrei Gheorghe la finate, iar Cotidianul, Gardianul si Ziua au inchis printurile. Presa locala se reduce si ea dar mai anonim ca nu-i loc pe sticla din cauza subiectelor arzatoare si la ordinea zilei cum sunt chelia lui Base si pe cine a mai agatat Lavinia (#porche).

Principial, cred ca a vorbi despre moartea presei scrise e o greseala care s-a reprodus cu periodicitate cam de pe vremea lui Marconi (zis Popov pentru rusofili si nostalgici). Faptul e ca presa electronica de azi  tot scrisa e si ea si se dezvolta mai abitir decat ar dori unii sa o tina in frau. Faptul ca unii au facut din presa tiparita sau print un model de business in sine e simptomatic pentru orbul carutasului fata cu taxiurile murdare si zgomotoase ale lui Ford. Presa scrisa isi are un scop fundamenta in a livra cititorilor informatie de interes, “scrisa” pe gustul lor. Ca o face pe tablite de lut, pe hartie de ziar, prin wifi pe AMOLED sau eINK, e chestiune de tehnologie si are mai putina relevanta in exercitarea meseriei jurnalistului de presa scrisa (tot asa cum livrarea ziarului cu avionul, bicicleta sau pe jos nu influenteaza redactarea).
Sigur ca putem discuta despre publicatii care nu-si inteleg menirea si nu-si cultiva cititorii dar e mai degrava vorba acolo de o problema de adaptare a managementului la realitate. Ori cand vorbim de management iesim din cazul particular al presei si intram in cel general al unui business oarecare. Din noua perspectiva astfel descoperita, disparitia acestor publicatii e sanatoasa si necesara asa cum e necesar si sanatos e tunsul vitei de vie sau al merilor.

De principiu: avantajul presei scrise versus presa audiovizuala vine din superioritatea functiei de citire (mai performanta decat functia auditiva sau vizuala) in prelucrarea informatiei. Din care motiv are inca  un viitor luminos: la cititorii care stiu sa citesca.