Comentez – by DrA…

Am prostul obicei sa las comentarii atunci cand vizitez bloguri si imi place subiectul: pe fond sau in forma. Se intampla rar sa fie subiectul si interesant si perfect rotund de sa nu-i poti pune nici virgule. Caz in care, cu totul exceptional, imi tai…

tradu asta printr-un exemplu. cum ar fi comentariile de la postul meu

lasa bre, am si uitat despre ce vorbeai aci. m-a acaparat total criptograma aia.

aoleu, asa celebru esti? =))

te felicitam mai repede, da merge netu’ prost ) serios, acu inteleg de ce nu te intelegeam – nu pricepe greuceanu haiku-urile

Lungimea postariI ma turcule care esti tu.

Cat despre la obiect : eu sunt din scoala celor ce-si incearca interlocutorii. Uneori omul se supara, si eu ma bucur ca am mai taiat un prost de pe lista. Alteori raspunde si eu ma bucur c-am mai gasit unu’ cu care sa ma cert in voie. Pana la urma, chestie de gust, n-avem o infinitate de timp la dispozitie pe lumea asta.

E ideala situatia pe care o descrii insa foarte departe de ce se intampla de fapt prin blogosfera unde obiceiul asta cu “foarte bine, si eu am mai scris despre asta” si in general egoismul nativ al blogarilor is the currency of the realm.

Important e ca ai comentat. Ca a existat ceva in ceea ce a scris cutarica ce te-a socos din inertia cititorului si te-a transformat in interlocutor.

mi se pare interesanta chestia aia cu postul care nu invita la comentarii. foarte adevarat! mie una, sincer imi par aiurea textele care invita in mod explicit la comentarii (de genul “eu asa cred, voi ce ziceti?”). din punctul meu de vedere, trebuie sa-i oferi cititorului in primul rand un spectacol, sa-i placa textul in sine, sa il faci sa descopere care-i mesajul, sau care-i poanta. e drept, asta-i o strategie paguboasa pe termen scurt, dar pe termen lung cred ca vei castiga niste cititori valorosi si niste comentarii care sa-ti faca placere.

scrisesem un comentariu kilometric si nu stiu ce dracu s-a-ntamplat cu el… ma rog, ziceam de posturile alea care nu invita la comentarii. si mai spuneam ca imi par aiurea textele care invita explicit la comentaii. eu prefer textele care-s ele in sine un spectacol, care iti ofera o “chestie” la sfarsit. stiu ca e o strategie (n-as numi-o chiar asa, dar fie de dragul abordarii) paguboasa pe termen scurt, dar pe termen lung textele astea iti selecteaza cititorii si te vei alege cu niste comentarii de multe ori spetaculoase.

da, c’est moi. lasa-l p-ala anonim ca pare mai coerent zic =))
eu comentez asa:
1. numai dupa ce citesc cel putin 3-4 articole ale autorului
2. in caz ca nu-mi place, da’ la modul enervant, comentez o singura data virulent si gata
3. in caz ca imi place sau ma intriga imi place sa tachinez. in general schimbul de comentarii trebuie sa fie, pt mine, un fel de pseudolupta. in acest caz, ma docmentez, il citesc pe om integral ca sa-i aflu slabiciunile (gramaticale daca sunt, de personalitate etc)

Pe dracu. Cere numarul corect de i-uri.

@Mir-cea: lasa bre, ca nici “vre” nu-i cuvant separat )

banuiesc ca, citez: “Am prostul obicei sa las comentarii atunci cand vizitez bloguri si imi place subiectul: pe fond sau in forma.” e cumva ironic nu? altfel nu vad de ce ar fi asta o problema, atata timp cat comentezi elegant. frumos post +1

Eu sunt de (umila) parere ca cititul de bloguri (si nu numai) este ca un fel de training pentru minte. Vorbesti acolo ce vorbesti (sau scrii), dar ascultatorul/cititorul va pleca/da X si va uita in 5 minute despre ce a fost vorba. Secretul e totusi sa ii dai o tema de gandire, ca un fel de tema pentru acasa. El nu va procesa prea mult daca nu il pui sa se identifice cu ce ziceai/scriai cu acolo, si atunci iti inchei trainingul/postul cu formula: eu am facut asa, voi ce credeti/cum ati facut/ati face? Asta e ce numea MILF mai sus invitatie la comentariu. Eu i-as zice invitatie la gandit!

@Dr. A: ma, tu vrei sa fii nashul meu!
@Licuriciule, nu-s bre de acord cu tine. Invitatia explicita la comentarii mi se pare naspa. pe mine, ca cititor, ma jigneste, mi se pare redundanta (in cazul in care nu ati priceput, io am povestit aici o intamplare de la munte, deci voi tre sa scrieti in comentarii intamplarile voastre de la munte, sau sa-mi spuneti cum ati fi scapat voi de urs daca erati in locul meu). textul insusi e o invitatie la gandit, cum spui tu.

@Dr.A:Nu-i bai, daca pentru mine ai pus linkul, degeaba, ca eu de mult ii citesc pe M&P.
@MILF: Inteleg ce zici, ca daca scrii despre un subiect, e normal ca cei care comenteaza sa raspunda pe aceeasi tema (daca vor). Eu zic numai ca daca ii invit sa comenteze, le arat ca imi pasa ce au si ei de zis, ca le acord importanta…Daca am alta parere nu inseamna ca nu iti accept si respect si ideea ta

@Licurice, daca nu ne certam o sa te uit ) pai daca ne citesti de ce nu comentezi? ca nu te-am invitat?
@Doctore, ce a zic… pt o bloggerita, linkul e cel mai frumos compliment. deci te iert pt P

Dude, asta E pseudonimul
Pe M&P ii stiu de pe toateBlogurile, apoi am intrat pe blog si primul post pe care l-am citit a fost cel cu Tanta&Lola (n-ai cum sa nu revii dupa ce citesti asa ceva ). Apoi nu puteam sa evit sa tot dau peste ei: am fost colegi de suferinta la concursul de PAuri de pe Trilema, ii gasesc pe fain@polimedia.us, etc. Atentie, M&P are everywhere si sunt contagiosi!!! )