Alba neagra si wikileaks

Pentru cei care au vazut vreodata un joc de-a alba-neagra, publicarea documentelor wikileaks nu-i poate lasa fara un sentiment de deja vu prin tactica similara ce transpare la o analiza atenta atunci cand ne punem intrebarea “cui serveste ?”.

Nimeni nu pare sa puna la indoiala autenticitatea vreunui document sau sinceritatea celor scrise. Faptul ca 99% din cele cateva sute de mii sunt originale nu impiedica existenta printre ele a catorva mii de documente “fabricate”. Treebuie sa spunem ca politica externa americana se confrunta in special cu o problema de credibilitate. In masura in care militar si economic resursele iti sunt limitate discursul credibil iti poate aduce numeroase beneficii.

Imi pare ca wikileaks ajuta in acest moment agenda diplomatiei americane infinit mai mult decat o poate face DoD (Departamentul Apararii) si USCC (Camera de Comert a Statelor Unite). In cazurile de coruptie e mult mai usor sa pastrezi contacte diplomatice bune cu regimurile corupte atunci cand informatia (ce primeste in plus extra credibilitate) ti-a fost “sustrasa”.

Intr-un sistem birocratic cum este departamentul de stat documentele nu pot fi decat “politic corecte”. Influentarea se poate face mult mai usor atunci cand persoana a fi influentata crede ca stie exact ce urmaresti si e convinsa de pozitia de superioritate in care se afla in raport cu influentatorul.

PS. Sa notam ca un tir de obuze al Coreei de Nord a convins sudul (mai mult decat vizita lui Obama la Seul) sa modifice in favoarea SUA un acord de liber schimb (beneficiu evaluat la peste 10 miliarde USD anual).