Politica în impas

De ce eșuează politica în societatea moderna ? Ce s-a schimbat în ultima jumătate de secol și ce viitor are politica, nu asa cum o “știm” ci asa cum este ea în lipsa unor politicieni capabili sa se reinventeze?

Dar sa începem cu începutul. Timp de milenii, politicienii au reușit cu succes sa mobilizeze cetățenii printr-un mecanism relativ simplu și eficient: învinovățirea unui grup asupra căruia politicienii transferau întreaga încărcătură de ura și violenta acumulata în societate. Mecanismul acesta a funcționat perfect timp de milenii câtă vreme cele doua condiții esențiale erau îndeplinite:
– un acord unanim al membrilor societății în privința “vinovaților”
– secretul absolut păstrat asupra nevinovăției.
Nici vorba de “diplomație”, de arta compromisului, de dialog, violenta pura și nicidecum altceva a fost și încă este principalul instrument al exercitării politicii. Exercitat de cele mai multe ori și din motive evidente cu binecuvântarea biserici în ciuda faptului ca religiile sunt esențialmente  nonviolente.

Circulația neîngrădită a informației și autonomia mult mai mare a cetățenilor fac azi dificila îndeplinirea celor doua condiții. Acordurile unanime sunt istorie. Secretele sunt tot mai greu de ținut secret. Politicienii se afla în fata unei situații în care instrumentele lor uzuale nu mai au efect de unde nevoia de reinventare. O politica pozitiva, centrata pe interes și nu pe ura e mult mai dificil de purtat pentru ca interesele cetățenilor trebuie satisfăcute spre deosebire de ura care odată canalizata nu pune probleme de obiectiv sau eficienta.

———————

Un observator atent nu va rata sa observe ca mas-media se afla azi în cam același tip de dilema pe care o trăiesc politicienii. Pierderea credibilității nu este nimic altceva decât rezultatul inevitabil al unor eforturi zilnic nereușite de a găsi un vinovat asupra căruia sa se dezlănțuie. Atât doar ca ne mai având monopolul asupra publicului condițiile cele doua sunt tot mai greu de îndeplinit.

——————–

Reinventarea politicii nu este însă o misiune imposibila. Pe măsură ce societatea devine tot mai unanima în învinovățirea politicienilor, și tot mai putin receptiva la circumstanțele lor  atenuante, se prefigurează premizele unei lupte ce ar putea transfigura politica asa cum o cunoaștem astăzi. Rămâne sa vedem în ce măsură politicienii vor fi dispuși sa poarte singurul război care nu varsă sânge: războiul cu sine însuși..