Puțina politica

Pornisem cu un comentariu la blogul unui țărănist clujean (DA, mai exista 😀 ) care intre timp crescând în lungime s-a dovedit judicios sa-l fac post. Paul-Sorin Tiţa, ca el e împricinatul, se bate cu morile de vânt ale dreptății celei lumești de o buna bucata de vreme și risca sa-și risipească astfel eforturile creative pe tăiat capetele  Hydrei  în loc mai bine sa-și croiască o pereche de bocanci și sa-și lustruiască busola.  Eu ca om cu scaun la cap ce ma aflu nu voi sa ma bag prea adânc în a explica de ce e păguboasa Quijoteala dar incurajez cu blândețe încercările ce țin de lustruitul  busolei.  Sa vedem concluzia:

“Nu avem nicio datorie faţă de noi. Cu noi suntem la zi: cu cât ne greşim nouă înşine, cu atât ne suntem datori, şi cu cât ne facem bine nouă înşine, altora le datorăm ceva. Înainte de toate le datorăm însă tuturor totul. Societatea nu este reflexia ambiţiilor şi iluziilor noastre. Să nu avem pretenție de la alţii să slujească la miturile noastre societare. Dar nici să nu lăsăm societatea să se hrănească cu noi, ca şi cum ar putea exista în afara noastră. Societatea este suma comun acceptată a idealurilor noastre, iar nu groparul idealurilor majorităţii dintre noi. Nu societatea ne face pe noi, ci noi clădim societatea. Să o clădim, deci, bine, iar dacă fundaţia societății este rea, să o dărâmăm şi să o reclădim bine.”

Trebuie sa observam dintr-un început ca dacă “nu avem nici o datorie fata de noi” înșine și datoram”tuturor totul” găsim oarecum cetățeanul în poziția putin meritorie de sclav/sluga ceea ce face putin probabila găsirea unor lideri autentici pentru construcția politica.  In ce privește societatea, dacă ea nu reflecta ambiții și iluzii individuale e putin probabil sa ne  rămână fiecăruia dintre noi neîngropat mare lucru păstrând doar “suma comun acceptata a idealurilor” în toate cazurile în care nu facem parte din “uniformitatea” mono-culturala.

Teologic vorbind mesajul îmi pare mai degrabă poziționat iudaic (dacă fundaţia societății este rea, să o dărâmăm şi să o reclădim bine) decât creștin care ar suna mai degrabă: templul de reclădit e în fiecare din noi ceea ce-l face nu-a asa 😀 mai degrabă înrudit cu “prin noi înșine”). Pentru un ideolog creștin democrat mesajul e oarecum confuz, în ton cu indemnul “hai la lupta ce-a mare” și el disonant cu conservatorismul și trăgându-și probabil seva mai degrabă din țărănismul stângist și militant la început de secol XX.

Politic, ideea revoltei indivizilor ce compun majoritatea asa cum e ea în general (proasta/needucata/dezinteresata/etc) nu ar conduce altundeva decât la mizeria de fata și nicidecum la o solutie mai buna precum o și dovedește lungul sir de  revoluții/revolte/răscoale aflate la îndemâna pasionaților de istorie. In fapt,  ideea precedenta pornește de la  o eroare grosolana: pretenția cum ca nu ar exista în politica actuala (româneasca) o  oferta potrivita care sa canalizeze majoritatea. In realitate, ne regăsim în situația neplăcuta în care exista exclusiv oferte adaptate tâmpiților din majoritate, oferta la care ei subscriu, cu care sunt în general de acord, oferta care ne-a produs fundația societății și ne da direcțiile prioritare. Evident ceea ce ne lipsește nu e o noua oferta tot pentru ei.

About Dr.A

Scientist, tech enthusiast, husband and father. Romanian expat. Dupa 3 ani in Japonia, o noua pagina se deschide la Paris.
This entry was posted in Politica pe înțeles. Bookmark the permalink.

6 Responses to Puțina politica

Leave a Reply

Your email address will not be published.