Din bătrâni se zice, bazat pe observație empirica: “omul sfințește locul”. O impresie ușor intuitiva îmi spune ca “locul sfințește omul” ar putea fi o conjectura asupra cărei implicații practice merita meditat. Nu sunt sigur în ce măsura e o pura reacțiune ori dacă fenomenul observat e complet independent în cauze și consecințe. Ce observ intuitiv dar fără o analiza statistica este ca eu de exemplu, de îndată ce ma așez pe scaun, la birou, intr-o zi de munca, toate problemele aflate-mi in fata incep sa-si gaseasca aparent și aproape singure rezolvarea ca si cum o mana invizibila ar fi responsabila. Din păcate sfințenia fiind o chestiune ce se decide îndeosebi post-mortem și în general cu mare întârziere, orice abordare științifica a chestiunii îmi este personal complet inaccesibila. De aceea aceasta conjectura rămâne posterității spre folosință și demonstrare.
Pingback: polimedia.us/fain/