Viața

Prin bezna nopții de afară,
Hoinar rătăcesc pe-o alee uitată.
Clepsidra mea veche ce timpul măsoară
Mă tine legat de-astă lume barbară.

Iluzii pierdute, călcate-n picioare
De oameni născuți spre-a distruge,
Victorii ce lasă doar gusturi amare,
Păcate ascunse sub arce solare.

Nimic nu contează când totul e putred,
Când omul de lângă e-o fiară flămândă,
Nimic nu contează căci n-ai nici un cred
Trăiești într-o jungla: te ștergi sau ești pled.

Viata te împroașcă: noroi,
Mocirla te atrage, urâtul din noi.
Cadavre umflate ținute la soare,
Vizuini împuțite duhnind a unsoare.

Din socul vieții trezit,
Naufragiat condus de un val,
Amorțit vegetezi fericit,
Trăiești luând primul tren ce-a sosit.

(iarna 1994, publicat în volumul Flori de Roua)