E toamna si frunzele vestede
Cad pe aleea umbrita de castanii batrani.
Sunt singur si clipele trecute
Se pierd in infinitatea timpului pierdut.
(1994)
(A. Mihalcioiu, Flori de Roua, 1996)
E toamna si frunzele vestede
Cad pe aleea umbrita de castanii batrani.
Sunt singur si clipele trecute
Se pierd in infinitatea timpului pierdut.
(1994)
(A. Mihalcioiu, Flori de Roua, 1996)