Category Archives: Ispite

Pe peronul gării îl întâlnești, cu fericirea în punga; tu, mai orb decât el; copilul cu ochii tulburi iți cere o suta de lei. Ochiul tău, surd; și treci mai departe, lângă tine, tot el; sufletul, mintea lui, goale de atâta durere; sa urle, nimeni sa-l mai asculte; bolnav de întuneric tu mori, în fiecare clipa. Deschide-ți ochii sa-l vezi, lângă tine, cu … Continue reading →

M-am oprit intr-o sfanta miercuri La barul din fața gării Prin care nu mai trece Trenul speranței. Pe mese halbe de bere, Jumătate pline, jumătate goale; La mese oameni, Jumătate beți, jumătate morți; Intre mese cruci, Jumătate vechi, jumătate noi. Mi-am … Continue reading →

La “Mașina de Blues” Venus se naște din spuma berii. Cu fiecare halba, mai adânc în mine ma pierd așteptând o Giocondă neterminată să-mi zâmbească. Te-am cautat nicăieri, te-am uitat, până când n-ai mai venit. (23.10.1997, Ispite)

Cavalerul cu coif de argint te cheamă râzând Si te duci, Ca o pasare, prinsa ești de joc, Si ma pierzi, In argint, și ma uiți; Pana te cheamă, zâmbind Cavalerul cu coif de otel Si te duci Ca o … Continue reading →

Mai sus decat pământul E podeaua vecinei de jos. Mai sus decât podeaua vecinei de jos E fereastra vecinei de jos. Mai sus decât fereastra vecinei de jos E tavanul vecinei de jos, Si podeaua mea. Mai sus decât podeaua … Continue reading →

E secetă de gânduri, E secetă de soare. E secetă în garduri, E secetă în mare. E secetă de șoapte, E secetă de tine. E secetă în șapte, E secetă în mine. (26.05.1997, Ispite)