Category Archives: Ars sine..

Ceara topita, Scurgându-se moale, Din rana trista a sufletului ars De lacrima rece Rupta din cântec Alb de sfere, Mototolite în bulgări De roua. (4.2.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , 1996)

Urme uscate de Potcoave spintecând Firul crud al ierbii Sub ud de Lună. (4.2.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , 1996)

Luna galbena, aburinda, Si copita calda, încolțită, In tufișuri coapte De roua pura. Dar mai ales seva, Seva fremătând Pe curcubee roze, De huma subțire, Incremenite In muguri izvorâți, Din coaja moale Plesnita de emoția sincera, A ramurilor tinere, Altoite … Continue reading →

Uneori, nu prea des, mă gândesc la stele: trebuie să fie tare mândre cocoțate acolo sus. Săracele! In jurul lor e atâta întuneric. Nici nu se vad intre ele. Da, negreșit, trebuie sa fie tare mândre. (19.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , 1996)

Soare curgând moale în vene, Sânge strălucind cald pe bolta. Roua spălând limpede ochiul drept, Lacrimi înviorând trist ramul stâng. Țarână legând dulceag trupuri noi, Carne hrănind minuscula floare, Hrănind minuscula floare, Minuscula floare, Floare de rouă, De rouă, Rouă. (27.1-3.2.1996, publicat în volumul Flori de … Continue reading →

M-am trezit, in zori, Cu lacrimi fine, De plumb rece, Si razele stâncoase ale soarelui Ce ma privea mustrător, Printre petalele de plastic, Ale unui portocal Mediteranean Si tot ce am putut face A fost sa-mi spăl ochii Cu picăturile … Continue reading →

Mă trezesc uneori în miez de noapte cu o atât de dureroasă foame încât pentru a-mi satisface această necesitate vitală as fi tentat, uneori, să mușc cu jind din cornul moale, alb, al Lunii. (19.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , … Continue reading →

(19.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996) Continue reading →

(18.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996) Continue reading →

(15.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , 1996) Continue reading →

(15.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă , 1996) Continue reading →

Veteran Vietnam Pierdut mină antitanc uz intern, perfectă stare de funcționare. Răspunde la numele de “Bobi Trage Cuiul”! Găsitorului recompensă. Rel: str. Raiului nr 13. (12.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)

Mi s-a spus ca m-am născut, Ca o pagină albă Pe care viata scrie povești. Tare mi-e teamă că sunt O pagină prea mica Pentru viata ce nevoită să scrie Mă va acoperii într-atât Încât nu voi mai înțelege Nimic. (11.1.1996, publicat în volumul Flori … Continue reading →

I-am atins lutul,
și lutu-i s-a fărâmițat în mâna-mi. Continue reading →

Am întrebat vântul,
Gemând printre plopi. Continue reading →

A fost nevoie de adolescență
Pentru a înțelege copilăria.
Și a fost prea târziu! Continue reading →

Sunt singur. Sunt singur într-o țară de 22 de milioane de oameni Sunt singur într-o lume de 4 de miliarde de oameni Sunt singur într-un univers cu miliarde de aștrii Stau singur într-un colț așteptând sfârșitul. (6.01.1996, publicat în volumul … Continue reading →

O molie roșie iubea O lână albastra din Pulovărul deșirat de bunica. (8.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)

Se scurge clipa cu nisipul Din sparta mea clepsidră Doar eu rămân în fata nopții Mi-e frântă o aripă. (8.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)

Au fost speranțe și s-au dus Au fost și-or fi speranțe Au fost iluzii și s-au dus Au fost și-or fi iluzii Au fost au fost și nu s-au dus Au fost și-or fi au fost. (8.1.1996, publicat în volumul … Continue reading →

Copaci, fantome dezvelite, In parcuri vechi de noi uitate Ce mi-as putea dori mai mult Decât a te simții aproape. (8.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)

Ramurile copacului albit De neaua căzută pe cuvinte Dispar încet în infinitul rece Al paginii goale. (7.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)

Când vântul bate scândura de gard, Mi-aduc de tine aminte Ai fost profetul unui vis Dar n-ai văzut că minte. Covor de veștejite frunze Ce putrezesc printre morminte Au fost cândva cununi de laur La cei ajunși azi oseminte. Curând voi fi și eu țarână Pat moale frunzelor uscate Ce vor rămâne sunt cuvinte In … Continue reading →

Prin bezna nopții de afară, Hoinar rătăcesc pe-o alee uitată. Clepsidra mea veche ce timpul măsoară Mă tine legat de-astă lume barbară. Iluzii pierdute, călcate-n picioare De oameni născuți spre-a distruge, Victorii ce lasă doar gusturi amare, Păcate ascunse sub arce solare. Nimic nu … Continue reading →