Amintiri de rouă

Când vântul bate scândura de gard,
Mi-aduc de tine aminte
Ai fost profetul unui vis
Dar n-ai văzut că minte.

Covor de veștejite frunze
Ce putrezesc printre morminte
Au fost cândva cununi de laur
La cei ajunși azi oseminte.

Curând voi fi și eu țarână
Pat moale frunzelor uscate
Ce vor rămâne sunt cuvinte
In pagini pe un raft uitate.

(13.1.1996, publicat în Flori de Roua, 1996)