Pe peronul gării îl întâlnești, cu fericirea în punga; tu, mai orb decât el; copilul cu ochii tulburi iți cere o suta de lei.
Ochiul tău, surd; și treci mai departe, lângă tine, tot el; sufletul, mintea lui, goale de atâta durere; sa urle, nimeni sa-l mai asculte; bolnav de întuneric tu mori, în fiecare clipa.
Deschide-ți ochii sa-l vezi, lângă tine, cu sufletul gol, e el, copilul cu ochii tulburi, copilul tău …
(18.09.1997, Ispite)