Viermele

Hercules Moth Caterpillar, Australia

In cotorul Pamantului, dulce cotor de varza, sta viermele ce noaptea cand e luna plina, se prelinge pe sub geamul meu inchis. Ii simt rasuflarea mucoasa in ceafa, sfredelindu-ma:

– Deschide-mi! Lasa-ma sa te patrund!
..
Dar eu, eu, nu vreau. si nedorinta ma doare. E mic, viermele.. de ce nu l-as lasa .. de ce ? De ce ? Pentru ca, nu pot; Mi-e greata. Mi-e frica, si nu-i deschid.
Il las afara: sa inghete; dar nu ingheata.
Il las: sa putrezeasca; si, nu putrezeste.
Il las, sa moara. Da nu moare.
El: nu. Eu: da.
Pentru ca, eu, inghet. Si putrezesc, dupa ce mor …
Dar si inainte. Din cauza lui! Totul, din cauza lui! A viermelui, din
cotorul dulce al pamantului.

E noapte cu luna plina. Il astept. Si nu vine. Nu vine! Acum ..
Acum cand am hotarat sa-l las inlauntrul meu, nu mai vrea ?
Fara el voi putrezi de tot. De ce ma lasa sa putrezesc ?
Am nevoie, de nemurirea lui. Vino, vierme, vino!
Patrunde-ma..
Geamul e deschis. Si eu sunt, o rana deschisa.

A venit! El e,
-Vino, vierme, vine..
Ii e greata si lui, de mine. Dar trebuie sa vina.
– Vino! Tu esti viermele meu. Trebuie sa vii!
Nu ai dreptul sa ma lasi sa mor, sa putrezesc..
-Vino! Vierme, .. Deputrezeste-ma, deznaste-ma, dezleaga-ma!
-Vino! Patrunde-ma, vierme ..

(13.09.1996, Obsesia Umbrei)