Crasma si Teatrul

Prea putinii cetateni onorabili si cultivatii ce frecventeaza acest stabliliment care este, cunosc cu simturile proprii indeobste fine, atat asemanarile cat si deosebirile dintre crasma si teatru. Dihotomia din titlu evoca nu doar originea comuna, filiatia social-culturala ci si o continua simbioza. Sa analizam din aceasta perspoectiva urmatorul trialog intre stimabili concetateni nu-i asa:

  • Mircea Popescu, Sambata, 19 Februarie 2011
  • @Pr. Ion Nicuț Multumesc pentru precizare. Eu lasam loc celui citat s-o faca, dar se accepta si din public.

    @Dionisie Si teatre cam cite sunt, in Romania ?

  • Dionisie, Sambata, 19 Februarie 2011
  • Ceva mai putine decat crasme. Sau decat saloane de masaj.

  • Mircea Popescu, Sambata, 19 Februarie 2011
  • Haha buna intorsura de fraza posezi stimabile, de la vie se trage ?
    (Mi-o trebuit sa ma bag in chestiune, acu’ sa vezi ce va iesi de-aici…)

Trialogul de mai sus a fost cauzat de observatia ca “în România sunt 18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale”, observatie care ministrului educatiei nationale ar trebui sa-i spuna cate ceva despre orarul incarcat al elevilor si anume ca numarul scolilor generale ar putea creste prin contributia benevola a cetatenilor daca prezenta obligatorie la scoala s-ar limita la o ora doua (in medie) pe saptamana .

Revenind la dialogul de mai sus, sa mentionam ca numarul de locuri intr-un teatru este net superior celui dintr-o crasma si deci ca pentru fiecare teatru e nevoie de minim 10-50 de crasme care sa adape publicul insetat de cultura. Artistii, si aici vom include actori, regizori, scenaristi, figuranti si critici au nevoie de un cadru intim pentru a se resursa. Asta la oras.

La sat, crasma este in fapt nu doar crasma ci si teatrul, locul unde dramele si pasiunile fiecaruia se consuma impreuna cu barfa satului. Locul unde se canta si se joaca, unde se leaga si dezleaga destine.

Iata de ce o comparatie precum cea de mai sus ignora complet substanta celor doua institutii limitandu-se la a spolia prejudecati.

About Dr.A

Scientist, tech enthusiast, husband and father. Romanian expat. Dupa 3 ani in Japonia, o noua pagina se deschide la Paris.
This entry was posted in ranturi. Bookmark the permalink.

5 Responses to Crasma si Teatrul

  1. Buna obiectie, se sustine!

    Si, daca-i pina acolo, si biserica este un teatru mai provincial, pentru oamenii unei singure idei, unde un singur actor joaca zilnic un singur rol, in principal pe monolog, cu textul cunoscut si publicat de multi ani deja.

    Deh, unii digera mai lent cultura.

    • Dr.A says:

      Sunt oameni care au citit/vazut Hamlet de zeci de ori.
      Pe de alta parte banui ca lipsa ta de experienta in practica religioasa este cea care te impinge sa consideri, in mod eronat, ca : “un singur actor joaca zilnic un singur rol, in principal pe monolog” atata vreme cat 20-30 % din text se schimba zilnic.

  2. Pai faptul ca-i un rol mare din care in general intra fragmente-n recital nu inseamna ca nu-i tot mereu acelasi singur rol. Probabil confuzia vine din aia ca lipsa ta de experienta cu practica teatrului te impinge sa consideri, in mod eronat, ca rolul e egal cu textul. Cind e popa tirfa, pentru varietate ?

    • Dr.A says:

      Drept e ca discutand in parabole riscam mult sa nu avem aceleasi reprezentari in minte. Chestia cu teatrul / biserica nu-i punct in disputa dar tusa in care ai prezentat situatia e imprecisa in raport cu practica.

      Predica e un “eseu” pe tematica zilei scris de popa si care ocupa functie de “rit” pana la jumate din timpul total al slujbei de duminica.

  3. Drept, se face ceva improv in piesa-slujba. Dar si-n teatru, cel putin modern, si respeectiv clasic, se face ceva improv.

    Recunosc ca tusa e imprecisa. Nu doar asta, cit si toate (si mai ales Diana).

Leave a Reply

Your email address will not be published.