Adcapcher fail

O seama de blogeri, in general jurnaliști, s-au apucat sa-si puna Adcapcher la comentarii pe blog.  O seama de oameni au decis sa nu-i mai comenteze. Intre motivele care au stimulat prima “seama” se numără pe un loc fruntaș foamea de bani. Sigur ca foamea asta de bani nu-i musai o foame intamplatoare si de origine naturala. Ea vine din faptul ca au pus “eticheta de afacere” pe o chestie care nu are încă un adevarat model de afacere în spate ci mai degrabă un potențial nedefinit. Ca sa dau un exemplu 1.000.000 de oameni abonați ai unui ziar nu-i tot una cu 1.000.000 de oameni înghesuiți zilnic în metrou pentru o firma care încearcă sa capitalizeze treaba. Motiv pentru care cei cu milionul de înghesuiți vor încerca în disperare orice, de la șosete la sarin. In cazul nostru încearcă AdCapcher.

Sigur ca și Google folosește cu oarecare succes ceva similar în proiectul de scanare a cărților. Doar ca e folosit altfel. Sa ceri A când oferi în schimb B e un bun obicei cu care fiecare suntem obișnuiți. In schimb sa ceri și A (si pe ascuns si C) când ți se oferă B e un gest ce nu se încadrează la bune moravuri sociale.

In loc sa restricționeze/condiționeze  cu AdCapcher accesul la conținut pentru cititori ei își exploatează comentatorii, cei care deja voluntar aduc plus-valoarea  textului. Logica lor e cu atât mai insultătoare cu cât dau impresia ca pentru ei un comentariu e un privilegiu pe care ți-l acorda ție prăpăditului de comentator.

Nu exclud ca la ziarele politice  exista o categorie însemnată:  postacii de partid. Ei nu aduc nici plus-valoare textului dar nici nu reprezinta o piață de reclama. Un model croit pe măsura lor e inutil.

In ce privește reducerea spam-ului, asa cum se vede si din exemplul de mai jos, metoda e ineficienta.

Adcapcher @ Chinezu - Interviu Pintica #haded

in ce priveste seama de oameni care au decis sa nu-i mai comenteze, Noi sa trăim bine!.