Experiment RnG: “Celula”

M-am sa-tu-rat de-atâ-ta ura
si nu mai suport
E atât de frig, un gardian
Ma cheamă la raport.

Si n-am ce face, ma supun,
Asa-i la pușcărie.
As vrea sa fug, sa scap de-aici,
Ideea ma îmbie.

Dar nu se poate și o știu
N-am drept la libertate
Un pas în plus, un pas greșit
Si am un glonț în spate.

Dar ga-ta cu fi-lo-zo-fi-a
M-așteaptă gardianul.
E om voinic cu mana grea
zâmbește șobolanu.

As vrea-ntr-o zi sa pot sa-i ard
vreo doua la cutie
Sa-i iau pistolul și sa-i trag
Un glonte-n scăfârlie.

Dar astea-s numai vise
La cru-da rea-li-ta-te
ma trezesc cand imi aplica
doua bote peste spate

si cu vocea lui mieroasa
Ma trimite-n sala mica
Unde șeful ma întreabă
“Ai păduchi la găurică?”

și în timp ce ma dezbracă
Ii răspund fiindcă mi-e frica
“Sa trăiți: nu!
Sa trăiți: n-am păduchi la găurică!”

Asta e și n-am ce-i face
Ca la toți ne vine rându
Ca sa nu o luam în barba
punem la bătaie fundu.

Asta este viata noastră
și-o trăim la pușcărie.
De-aia-as vrea sa scap și eu,
Liber-ta-tea ma îmbie.

Dar coșmarul reîncepe
Iara în celula strâmtă
Unde noaptea moartea trece
Sa mai lase pe-unu rece

Da …
Pe unu rece da …
Rece da ..
da, da ..

(27.01.1997 Obsesia Umbrei)

PS. Nu mi-am dorit sa le iau de la gura pâinea amara băiețașilor de cartier. Cred ca irelevanța în muzica devine o certitudine atunci când ceea ce reușești ca antreprenor nu poți creste ca manager.