Priveam pe geamul de la budă
Spre parcul izvorât din trudă,
Unde pe bănci scăldate-n soare,
Cartierul e la șezătoare.
Tătici citind cu fețe grave,
Mămici cântând din voci bolnave,
Mătuși cu spițe violete,
Și unchi țipând în comitete;
Bunica croșetând sarmale,
Nepoți pătrați cu dungi banale,
Vecini fumând pe banca pipa,
De dulci vecine e risipa;
Băieți cu moațe și fustițe,
Copile prinse în fundițe.
Sunt veseli toți, de bucurie
Au și uitat să mai învie,
Și cum căldura nu te iartă:
Au putrezit în foi de tartă.
Tabloul, sincer, mă încântă
Păcat ca morții nu cuvântă.
E liniște, dar nu mi-e frică,
Căci viermii au o gura mică
Și pană să mă poată înghite,
Ii voi manca unși pe clătite.
Dar uite că mă strigă mama,
Și nu m-am jupuit cu lama.
(18.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)
