Urăsc betonul!
Mă desparte iremediabil
de pământul reavăn.
Si de aceea,
ori de câte ori,
Pașii mei mă apropie
De huma primară
Din care ne-am născut
Simt o nevoie aproape
Sexuală
De a o frânge în pumn
Până când o simt
Pătrunzându-mi adânc
In suflet.
(19.1.1996, publicat în volumul Flori de Rouă, 1996)