De ceva luni incoace, Calin Hera incerca cu spor sa promoveze Proza Arhiscurta. Ce e proza arhiscurta ?
PA-ul e un text de aproximativ 500 de semne (cu sau fără rimă, cu sau fără dialog samd). Scopul lui e, în primul rând, de a sugera, de a trezi pofta, de a pune la lucru imaginatia si creativitatea cititorului. (Calin Hera)
Cum se vede proza arhiscurta e o proza scurta, si anume foarte scurta. Aproape cat un banc lung ar putea zice unii. Cele 500 de semne cu care a fost dotata PA de la natura ii permit sa incapa cu usurinta pe orice blog, cat de mic, inclusiv pe blogurile pentru iPhone. Astsa nu inseamna ca blogurile mai maricele nu pot sa faca si ele PA. Fac. De exemplu pe Trilema, un blog cu postari uberlungi (Victor Ciorbea. va spune ceva ?), gasim de o vreme si PA-uri. Care va sa zica nu-i musai sa fi mereu uberlung ca sa fi bun. In general detractorii spun despre Proza Arhiscurta ca e prea scurta ca sa fie Proza. Daca sunteti de acord ei si in general sunteti adeptii literaturii la kilometru, megaconcursul international radio teleghidat de PA incearca sa va livreze sute de PA-uri la pachet (Costco style) . La ce participare selecta are, m-as mira sa nu va convinga. In ce ma priveste, cele cinci sute de caractere sunt prea multe de socotit pe degete motiv pentru care ma las mai greu dus cu pluta pe Siret. Ceea ce ne duce la titlul postarii de azi: Proza Aproape Twitter.
Proza Aproape Twitter este o proza ceva mai scurta decat Proza Arhiscurta. Se cheama Proza Aproape Twitter pentru ca are pana la 140 de semne. Spre deosebire de Proza Arhiscurta care incape pe o fila de jurnal, Proza Aproape Twitter incape chiar si pe o carte de vizita, un post-it mai maricel sau se poate strecura subtil intr-un SMS standard. Dar mai intai de toate are beneficiul incontestabil ca incape cu usurinta intr-un singur tweet.
Locul perfect de scris PAT e pe twitter. Astfel, Proza Aproape Twiter (PAT) se publica usor, se citeste oriunde, si se redistribuie gratuit (prin RE-Tweet clasic sau pe still nou). Si la final, un exemplu de PAT in limba engleza:
“we drown our doubts, in fine champagne, and sooth our souls with fine cocaine. i don’t know why i even care. we get so high + get nowhere.” (ladygaga)
Acest articol este un ciot. Contributia cititorilor este esentiala pentru ridicarea nivelului. Va astept cu observatii. Sau cu cate un PAT desigur.
Dr. Adrian Mihalcioiu 08/2021
Hahaha ori am eu scapari de monoxid de azot prin casa, ori o dat hazu-n blogosfera, dar rad de vre-o doua ceasuri in convulsii.
Auzi colo radio teleghidat hahaha
Monoxid de azot nu cred sa ai in casa. Daca te referi la oxidul de azot (protoxid de azot, Lachgas) N2O asta depinde cu ce si cu cine operezi de obicei. In orice caz nu-i prea periculos in doze mici si dese 😀 .
In ce priveste concursul radio teleghidat, eu zic sa nu te miri ca doara nu-i decat o explicitare in dulcele grai romanesc. Nu poti nega ca ai ghidusat prin unde radio (de la distanta aka tele) publicul larg din toata megalosfera spre concursul asta de Proza Arhiscurta cu oarece succes dealtfel.
Să ştii că am încercat şi PAT-uri, cum le spui tu, în Pahico (laboratorul de PA-uri), încă dinainte de a ştii ce e ăla twitter (poate nici nu se inventase aşa ceva, nu bag prea multe degete în foc). Cel mai aproape (totuşi) de literatură ni s-a părut a fi proza arhiscurtă: suficient de scurtă încât să poată fi citită fără plictis şi suficient de lungă încât să apuce să trasmite ceva mai mult decât o cugetare.
PS Mă bucur că se vorbeşte despre proza arhiscurtă; Mircea Popescu, oarecum neîncrezător la început, e un bun promotor şi îmi scot pălăria în faţa lui. L-am numit PApostol 😉
@Calin
Sa-ti spun sincer, nu pretind eu chiar a fi inventa PAT-ul din neant. Nu cu tarie in orice caz :D.
De fapt putem spune ca el a existat lliber cam de prin totdeauna. Asa cum Mustangul a existat si el liber pana sa-l puna ford pe capota. Si inca mai exista.
Proverbe, ziceri, zicatori sau cum au mai fost ele numite de-a lungul timpului (cugetari de ex) se incadreaza sau se pot ajusta in PAT-ul lui Procust.
Asa oarecum profan fiind am observat cu mirare o tendinta de a restrange in mod aproape mecanic exprimarea in niste sabloane din ce ince mai precis definite. De cele mai multe ori motivatia nu are de-a face cu arta in sine, cu exprimarea adica ci mai degraba cu marketingul. Daca te uiti prin librarii vei observa numarul de pagini al cartilor si dimensiunea lor distribuite gausian. Mediul cenzureaza stilul. Poate ca e bine ?..
Spre deosebire de poezie unde ritmul unui haiku e esential si defineste genul, in proza numarul de semne e mai degraba irelevant. In orice caz e irelevant in precizia de 1%. Asta nu inseamna in nici un fel ca Mircea nu face o treaba buna pentru PA asa cum zici si asa cum ziceam si eu.
am scris si io un pat azi pe-un forum, cam asa era: “daca futi pe frigul asta, patesti ca ursul pacalit de vulpe”. e bine?
Pingback: Universul suficient « Călin Hera. PA-uri şi mirări
@Petrov
Cu ce zici ca pescuia ursu in povestea aia ?
adi, era o glumitza de tip pat.
maximele cugetarile zicatorile ghicitorile imprecatiile intra la pat?
@Petrov
Cum ziceam si mai sus: intra si ies si iar intra si iar ies: depinde cum reglam PAT-ul lui Procust.
Categoriile inchipuite de noi vor disparea asa cum au disparut paharnicii si stolnici. Nu meseriile ci titlul. Vor disparea cu numele …
Amintirea lor insa va ramane vesnic!
nu e nevoie sa reinventam noi roata.
Asta incerc si eu sa-mi zic. Dupa care vad ca iar uita astia sa-i puna spitele.
in concluzie: pentru mine, pa si pat nu-s genuri literare, dar pot fi pretexte pentru concursuri de creatie literara cum e cel de pe trilema. fara ca ele sa consitutuie un gen separat.
@Petrov
Am inteles. Esti importiva autonomiei literare pe criterii aritmetice. Primesc!
exact, nici io nu puteam spune mai bine.
dar mai e un aspect: genurile astea minimaliste dau posibilitatea unor anumiti indivizi mai mult sau mai putini inzestrati sa se creada de-a dreptul scriitori.
@Petrov
Poti! Daca esti din Cluj ca si mine sigur poti.
Chestia cu increzutul pe sine insusi e oarecum inofensiva si absolut incontrolabila. Situatia se complica abia atunci cand se strang laolalta mai multi si incep sa-si dea unii altora diplome 😉 . Caz in care sa ne fereasca Domnul de purtatul vinerilor (sau szambetelor) prin cenacluri.
Pingback: Critica Arhiscurta - Dr.A's Canapé